Salut!
Ma intorc cu inca un articol despre maini dupa ce mi-am petrecut ziua desenand si facand poze.
Am incercat sa gasesc un model, niste pasi pe care sa ii poti urma si sa-i aplici la majoritatea pozitiilor si unghiurilor in care se pot gasi mainile.
E greu de zis daca am reusit asta azi dar cu siguranta am avut parte de cateva exercitii bune din care am tras cateva concluzii pe care vreau sa ti le impartasesc.
Acesta nu este primul articol scris pe tema asta asa ca, daca iti face placere il poti citi pe precedentul inainte sa-l continui pe acesta:
Cum desenezi mana intinsa in 5 pasi simpliImi place sa desenez mainile. Nu sunt sigura cum a inceput asta, daca a fost ceva natural sau a tinut mai degraba de ambitia mea de a invata sa desenez aceste parti ale corpului care imi dadeau atatea batai de cap.
Ideea e ca am ramas cu aceasta placere tocmai datorita complexitatii miscarilor pe care le pot facea mainile si a faptului ca inca imi ofera surprize.
Am inceput articolul de azi cu ideea de a studia mainile din perspectiva miscarilor pe care le fac si a pozitiilor.
Trebuie sa recunosc ca am avut intotdeauna o problema cu miscarea naturala a corpului.
Am avut niste profesori extraordinari in timpul liceului si apoi al facultatii dar am ajuns sa-mi dau singura seama ca am un minus in ceea ce priveste miscarea.
Sa-ti explic despre ce e vorba.
In liceu am studiat in primii doi ani natura statica (obiecte de tot felul, in principiu oale si ulcele) iar urmatorii doi ani portretul cu maini. Problema cred ca se trage de la faptul ca am tratat portretul la fel ca natura statica. Am inceput cu constructia si am continuat cu hasura intrand in cat mai multe detalii eram capabila sa fac.
Pe deasupra am avut si “norocul” sa am un model extraordinar care intra asa de bine in rolul de statuie incat aproape tresaream de uimire cand il vedeam ca se misca dupa cincizeci de minute, in fiecare pausa.
Acum, dupa cativa ani buni de cand practic acest mod de a privi chipul uman, vad “marele defect” pe care il are modul in care am invatat sa desenez; OMUL NU E NICI PE DEPARTE ASEMANATOR OBIECTELOR.
Daca abia acum inveti sa desenezi portretul sau corpul uman iti dau un sfat; invata sa desenezi miscarea inainte sa intri in detalii, ba chiar inainte sa incepi constructia.
Corpul uman e flexibil, e intr-o continua miscare chiar daca nu poti observa cu ochiul liber si ai norocul sa ai un model bun pe post de statuie. Liniile ar trebui sa curga intr-o impletitura care sa arate tocmai aceasta capacitate a corpului uman de a-si schimba constant pozitia.
Daca in cazul obiectelor create de om, imobile si rigide iti recomand sa folosesti cu strictete formele simple despre care am scris in primele articole de pe site, in cazul corpului uman captarea miscarii naturale vine inaintea costructiei sau macar odata cu ea.
Daca nu stii sa desenezi corpul uman incepe cu miscarea, nu cu constructia. Altfel e posibil sa ajungi sa construiesti robotei.
Ca sa intelegi mai bine ce spun cand vorbesc despre miscare iti dau un link catre niste videori ale unui artist pe care il urmaresc si eu de ceva timp. Am facut in ultimul timp niste exercitii asa cum explica el tocmai pentru a reusi sa inteleg mai usor miscarea corpului uman:
Proko – youtubeProbabil ca o sa mai scriu despre asta mai mult in articolele viitoare daca te intereseaza subiectul.
Pana atunci incepem cu exercitiile despre maini pe care le-am facut azi.
Am luat cateva fotografii si o sa-ti arat pasii prin care trec eu ca sa desenez mainile. Pentru amatorii realismului extrem nu am intrat in foarte multe detalii azi. Ma intereseaza mai degraba formele si miscarea.
1. Incep de fiecare data cu o forma de baza. Nu ma intereseaza sa fie perfecta. O sa vezi ca pe parcurs o sa sufere cateva mici modificari, dar am grija la proportii.
2. Pentru primele doua etape folosesc un creion B1 si am grija sa nu apas foarte tare fiindca o sa sterg o parte din liniile ajutatoare.
Am cateva puncte de reper pe care le iau in aceasta etapa ca sa ma ajute mai tarziu cu detaliile.
Daca deschizi palma poti observa doua pernute de carne moale care apar si in fotografia de mai sus. Le schitez cu linii fine sub o forma cat mai simpla in pozitia unde apar ele.
Apoi desenez fiecare mica incheietura, acele oscioare proeminente ale mainii. Pozitia lor se poate identifica foarte usor intr-o fotografie si ma poate ajuta sa desenez mai tarziu detaliile.
Ideea e urmatoarea; de multe ori mainile sunt mici intr-un desen si nici nu poti intra foarte mult in detalii. Oscioarele acestea sunt incredibile. Daca le poti schita pozitia in fiecare miscare a mainii, detaliile vin apoi de la sine. E ca in joculetele acelea in care ai mai multe puncte numerotate pe care tu trebuie sa le unesti in ordine iar in final obtii un desen.
Pozitia lor o determini raportandu-le una la alta. Incepi cu una si apoi vezi urmatoarea unde se afla in raport cu prima. Pare greu dar nu e odata ce incerci. Tine de puterea de observatie pe care trebuie sa ti-o antrenezi putin.
Probleme apar in cazul unor posibile iluzii optice. In acest caz trebuie sa pui in aplicare cunostiintele tale despre perspectiva, proportii, etc.
3. Abia acum, in aceasta etapa poti sa te gandesti la conturul perfect si detalii care se pot aplica usor avand baza de mai sus. Aici am folosit un creion mai moale, B3.
Am urmatoarea fotografie;
1. In cazul acesta am o forma de baza ceva mai complicata.
2. Pe ea mi-am luat reperele.
3. Si apoi am adaugat detaliile.
Avem cea de-a treia fotografie;
1. Prima etapa tine de miscarea mainii, de pozitia acesteia. Daca esti atent pe parcurs poti observa ca nu e vorba despre conturul mainii ci despre pozitia acesteia.
2. A doua etapa tine de constructie. Nici aici nu e nevoie sa te concentrezi pe contur. Intr-un fel construiesti scheletul, baza.
3. In final apar detaliile, redarea volumului si a perspectivei, textura si accentele. Ultimele doua nu au fost incluse in desenele din articolul de azi.
Cea de-a patra fotografie:
1, Asta e putin mai ciudata. Am ales sa introduc o parte din primele doua degeta in baza de la care am pornit.
2. Urmeaza constructia.
3. Si in final detaiile.
Imi propusesem sa desenez mai multe pozitii ale mainii. In final m-am hotarat sa introduc si fotografia urmatoare, ceva mai complexa:
Mi s-a propus sa desenez si ceva despre sport, despre basket mai exact. Nu apare cosul dar mi-a placut fotografia aceasta.
1. Am inceput cu mingea pe care am facut-o de mana. Nu e perfecta… inca.
2. Asta e baza de la care am pornit cu prima mana.
3. Are mai mult sens odata ce adaug continuarea bratului si degetele.
4. Din nou, ce spuneam despre incheieturi. Daca e sa desenez bratul intreg trebuie sa aflu pozitia cotului.
Pentru palma se vad cele doua pernite pe care pot sa le schitez si doua oscioare, unul la incheietura mainii, celalalt la baza unuia din degete.
5. Initial am vrut sa desenez doar mainile si sa ignor restul corpului dar nu m-am putut abtine si m-am trezit ca adaug detalii si iar detalii.
Am gasit pozitia celui de-al doilea cot si apoi am schitat capul.
Daca stiam de la inceput ca o sa apara as fi inceput cu o schita rapida a capului si as fi raportat totul la el.
6. Adaug cateva detalii la mana dreapta.
7. Apoi usor, usor adaug detalii, umbre, forme.
8. Nu am ajuns foarte departe cu detaliile. Aceasta e varianta finala.
Poate la un moment dat o sa intru mult mai in detaliu cu mainile, poate o sa scriu despre textura pielii si cum se deseneaza cresteturile pielii, cum se incordeaza muschii, etc.
Momentan prefer ca totul sa fie simplu, sa exersezi putin miscarea.
Astept comentariul tau mai jos, sa-mi spui cum ti s-a parut articolul si daca ai reusit sa desenezi una din mainile de mai sus sau oricare alta urmand cei trei pasi (cei 8 in cazul ultimei fotografii).
Conteaza pentru mine sa stiu daca iti sunt folositoare articolele pe care le scriu.
Pana data viitoare iti urez spor si inspiratie.
Alina Militaru
