Kendama - de unde si ce cumparam

Pentru un incepator sau pentru un necunoscator, toate kendama sunt la fel. Asa cum pentru o persoana care nu a condus, toate masinile sunt la fel: au 4 roti, volan si scaune. Asa cum se intampla insa in cazul autovehiculelor si in cazul bicicletelor sau in cazul de fata, si in cazul Kendama, diferenta dintre produse este fantastica.



Atentia la detalii, balansul, calitatea materialelor folosite, echilibrarea partilor componente, face diferenta intre o kendama obisnuita si una cu care copiilor le va face placere sa se joace. La acest moment, Krom Kendama si Sweets Kendamas, sunt probabil cele mai mari si mai apreciate branduri care produc Kendama si din toate punctele de vedere, aceasta apreciere este corecta: kendama produse de catre acestia, respecta toate regulile privitoare la Ken, Kensaki, Ozara, Chuzara, Kozara, Tama, Ana si toate celelalte parti componente ale Kendama.

La noriel, le veti gasi pe ambele, atat Krom Kendama cat si Sweets Kendama si sfatul nostru este ca daca tot le cumparati copiilor o jucarile, sa le cumparati una de calitate intrucat altfel joaca si incercarile lor de a performa trick-uri cu Kendama, vor fi sortite esecului, daca respectiva Kendama nu este una performanta. Este ca si cum ai vrea sa lasi copilul sa invete sa cante la vioara insa tu i-ai cumparat o vioara stricata, ce nu se poate acorda corect si un arcus stricat. Cele mai calitative Kendama din Romania, le gasiti pe stoc, doar la Noriel, toate celelalte magazine, le au ori la preturi mai mari, ori nu le au pe stoc ori au branduri slabe, prin comparatie cu Krom Kendama si Sweets Kendama.

Recomandarile noastre, privitoate la achizitia de jucarii kendama, sunt:



Niciun comentariu:
Labels:

Jucarii recomandate pentru copiii de 5 - 7 ani

         Jucariile au o importanta covarsitoare in dezvoltarea copilului de 5-7 ani: tipul, genul de jucarii are o influenta asupra viitoarelor ocupatii ale copilului, afecteaza intr-o anumita masura, caracterul copilului si influenteaza dezvoltarea sa psihica. Determina de asemenea, pasiunile sale si ajuta copilul sau dimpotriva, il impiedica sa isi gaseasca si sa dezvolte talentele si dorintele, aspiratiile sale.

De aceea, am fost foarte atenti in privinta jucariilor pe care copiii le-au primit de cand erau foarte mici. Nu critic si nu judec pe nimeni insa eu personal nu vad cu ce il ajuta pe copilul meu, sa se joace cu o sabie sau cu o pusca. Nu este ca si cum mi-as dori sa il antrenez sa ajunga un luptator cu sabia sau vreun cowboy de succes.

Tatal meu sta la curte si vis-a-vis de curtea sa, au stat pentru o perioada de timp, niste persoane de etnie rroma. Aveau un copil de 3-4 ani, a carui unica jucarie, era un topor. Vorbesc serios: un topor cam cat el, super ascutit si cu care copilul alerga cam pe oricine nu ii placea si avea ne-norocul sa traverseze strada. Nu aveam copii atunci, mi-am promis insa ca atunci cand voi avea, sa nu ii las sa se joace cu astfel de jucarii, chiar de plastic fiind. Am vazut de-a lungul timpului o multime de copii care se jucau numai cu jucarii de acest gen: sabii, pistoale, nunchaku-uri, cutite, bate, buzdugane si diverse alte arme. Influentati probabil si de desenele animate la care se uitau, copiii devenisera din ce in ce mai violenti si mai agresivi si neintelegand urmarile posibile ale faptelor lor, tot vorbeau de batai, lupte, omoruri etc. In timpul asta, parintii erau siderati de comportamentul copiilor lor si nu isi puteau explica de unde, cu toate ca ei le cumparau incontinuare acelasi tip de jucarii. Si aici eu personal, pierdeam firul: ii cumperi copilului tau doar arme de jucarie insa nu intelegi de ce copilul viseaza doar la batai si la lupte? Pai ce ai vrea sa faca cu acele arme, sa bata albusuri, sa invete sa coase, sa isi dezvolte imaginatia in privinta constructiilor civile?

Repet: nu judec pe nimeni si nu critic, nu asta este scopul. Doar ca eu pentru copiii mei, imi doresc altfel de jucarii si de ocupatii si as vrea sa aiba alte aspiratii, nu doar sa isi doreasca sa ajunga un bodyguard eficient. Cred ca toti copiii pot realiza lucuri extraordinar de frumoase, incepand cu arta si terminand cu inventiile din toate domeniile de la medicina si pana la inginerie de orice tip. As vrea insa sa isi descopere si cultive aceste pasiuni de mic copil.

Acestea sunt jucariil pe care noi le-am cumparat copiilor nostri, respectiv pe care ne dorim sa le achizitionam in scurt timp, toate au fost cumparate de la Noriel insa cine are copil cu siguranta intelege sau va intelege in scurt timp, de ce. Pentru ca este singurul magazin de jucarii, serios, din Romania (o sa public si categoriile de jucarii din care fac parte, respectivele jucarii). Sfatul meu este unul singur: cumpara-i copilului tau, jucarii care sa ii alimenteze pasiunile si sa ii trezeasca curiozitatea, care sa iti indrume copilul pe drumul pe care tie ti-ar place sa il vezi:


Niciun comentariu:
Labels:

Implicarea părinţilor şi succesul şcolar al copiilor

Nu este suficient ca un părinte să îşi trimită cu conștiinciozitate copilul la şcoală în fiecare zi pentru ca aceasta să aibă succes. Implicarea părinților în educaţia copilului, la şcoală şi acasă, are un impact semnificativ asupra succesului copilului şi a vieţii sale, în general. Conform cercetărilor, copiii unor părinţi implicaţi: absentează mai rar; se comportă mai bine; au performanţe şcolare mai bune; acced la nivele mai înalte de educaţie.

__________________________________________________________

Cercetările arată că un mediu familial care încurajează învăţarea este mai important decât venitul părinţilor, nivelul educaţional sau background-ul cultural. Implicându-se activ în educaţia copiilor lor, părinţii le transmit acestora un mesaj important: că sunt interesaţi de activităţile copiilor, iar şcoala este importantă.

Există câteva modalităţi concrete prin care părinţii se pot implica în educaţia copiilor lor.
Acasă: citiţi copilului dvs., discutaţi cu copilul cărţile şi poveştile pe care i le citiţi, ajutaţi-l pe copil să îşi organizeze timpul, limitaţi privitul la televizor în serile din cursul săptămânii, discutaţi în fiecare zi cu copilul despre ceea ce s-a întâmplat la şcoală, verificaţi-i temele de casă în fiecare seară.

La şcoală: Întâlniţi-vă cu învăţătoarea pentru a discuta despre cum şi când este nevoie de ajutorul dvs., în funcţie şi de interesele pe care le aveţi. Oferiţi-vă voluntar. Părinţii pot: să ajute în sala de curs, să desfăşoare activităţi individuale cu copiii (de ex., să citească), să ajute copiii cu nevoi educaţionale speciale, să ajute desfăşurarea activităţilor în diferite laboratoare (informatică, ştiinţe, ateliere de teatru sau alte arte), să însoţească elevii în excursii, să antreneze echipele de sport ale şcolii, să vorbească elevilor despre cariera lor sau despre experienţele profesionale, să ajute la scrierea unor articole despre şcoală.

Toate aceste activităţi reprezintă o oportunitate pentru părinţi de a interacţiona cu personalul şcolii şi cu ceilalţi părinţi. Astfel ei pot afla informaţii despre activităţile zilnice şi despre climatul şcolii, ceea ce îi ajută să înţeleagă cum este şcoala unde învaţă copilul lor. În ceea ce privește propriul copil, părintele poate astfel să îl ajute în activitățile școlare, dar, în același timp, creează un context adecvat pentru discutarea unor probleme delicate şi servește ca model de comportament responsabil.

Una dintre problemele cele mai frecvente care îi preocupă pe părinții copiilor și care, într-adevăr, are influență pe termen lung asupra parcursului școlar al copilului, este interesul pentru lectură. Un astfel de interes poate fi cultivat prin acțiuni susținute, încă de la vârste fragede ale copilului, când părintele îi poate citi cu voce tare. Cu cât vei fi mai entuziasmat când vei citi, cu atât copilul va fi mai încântat.

Cel mai important este să ți seama de ritmul copilului și să te asiguri că se distrează. Atunci când citești: urmărește cu degetul pe carte pe măsură ce citești; folosește voci special și diferite pentru personaje, precum și interjecții, citește cu intonație. Aceasta îl va ajuta pe copil să devină mai interes de poveste; oprește-te și uitați-vă la ilustrații. Faceți legătura dintre ilustrații și ceea ce citești. Cere-i copilului să povestească ce se întâmplă în ilustrații; invită-l pe copil să ți se alăture când se repetă o anumită frază în poveste; fă legătura între evenimentele din poveste și evenimente similar din viața lui; dacă copilul te întreabă ceva, oprește-te și răspunde-I la întrebare. Povestea ar putea fi pentru copil un context să își exprime gândurile și să își rezolve propriile sale probleme; continuă să-i citești copilului și după ce el învață să citească. În felul acesta copilul poate asculta și înțelege povestiri mai dificile decât cele permise de capacitatea lui de a citi.

Odată ce copilul învață să citească el-însuși, pune-l să îți citească cu voce tare. Aceasta va întări încrederea lui în abilitatea sa de a citi, și, în general, de a dobândi noi abilități. Dacă copilul îți cere ajutor la citirea unui cuvânt, răspunde-i imediat, astfel încât să nu piardă sensul poveștii. Nu îl forța să repete și el cuvântul respectiv, dar lasă-l să o facă dacă acest lucru vine din propria inițiativă. Dacă copilul înlocuiește un cuvânt cu un altul, nu îl corecta dacă sensul este același. Dacă înlocuirea schimbă sensul (de exemplu, înlocuiește ”lac” cu ”loc”), roagă-l să citească propoziția de la început pentru că nu ești sigur ca ai înțeles bine. Fii atent la semnele de oboseală ale copilului și oprește activitatea la cel mai mic semn de oboseală sau frustrare. Dar cel mai important este să îl lauzi cât mai mult pe copil. Astfel, nu numai că el va învăța să citească, dar o va face cu plăcere și va fi motivat să citească din ce în ce mai mult.

În concluzie, există câteva sfaturi concrete pe care părintele este bine să le aibă în minte: Stabilește-ți în fiecare zi o perioadă de timp când citești cu copilul tău. Cei mai mulți copii preferă să li se citească seara, la culcare; Lasă cărți în camera copilului pentru ca el să le poată răsfoi și singur. Creează-i un fel de colț de lectură, cu un raft de cărți și un fotoliu confortabil; Citește-i cărți care îi facă plăcere, oro de câte ori o cere, chiar dacă ajunge să le învețe pe de rost. Apoi îl poți lăsa pe copil că continue propozițiile sau să recitați pe rând din carte.

Majoritatea copiilor învață să citească la școală,  pe la 6-7 ani. O modalitate de învățare pune accent pe recunoașterea cuvântului și a sensului lui în funcție de contextul în care este folosit.  O altă modalitate este învățarea și decodarea sunetelor reprezentate de litere, focusându-se pe legătura dintre cuvântul scris și pronunțat. Majoritatea învățătorilor folosesc o combinație a acestor metode, dar e bine ca părintele să fie conștient de ele.

A-l forța pe copil să învețe să citească mai devreme poate reprezenta ulterior un obstacol care stă în calea interesului său de a citi întrucât este frustrant pentru copil. Or, copiii cărora le place să învețe, au cele mai mari șanse de succes în școală. Iar interesul pentru lectură nu trebuie forțat, ci trebuie sprijinit cu răbdare, în timp, cu atât mai mult cu cât cititul este o abilitate esențială pentru întreg procesul de învățare. De aceea, plăcerea de a citi se construiește împreună, de către părinte cu copilul său, prin joc și alte activități distractive.

Geta COSTESCU
psiholog clinician

sursa

Niciun comentariu:
Labels:

Cum se transmite fericirea? Părinţi străluciţi, copii fericiţi

E început de toamnă şi de an şcolar. Fiecare dintre noi îşi doreşte ca anul acesta şcolar să fie mai bun pentru copilul său. Dar mai ales noi, ca părinţi, cred că ne dorim cu fiecare început să fim mai buni cu copiii noştri, mai aproape de ei, printr-un proces de comunicare real şi empatic.

Specialiştii în psihologia copilului spun că dacă vrei să ai un copil fericit, trebuie să fii mai întâi tu, părintele, fericit. Uşor de spus, mai greu de făcut, dar nu-i aşa că merită tot efortul nostru conştient ? Iată, aşadar, o invitaţie să depunem un  efort conştient şi susţinut de a (re)dobândi bucuria firească sădită în interiorul fiecăruia dintre noi, mare sau mic.

 În acest sens, Dr. Laura Markham vorbeşte despre SAP Disorder-Sacrificing yourself on the Altar of Parenthood, adică, sacrificiul de sine adus la altarul “meseriei” de părinte şi despre cum să evităm să ajungem să ne simţim copleşiţi. Pentru că tocmai acesta este momentul critic în care cei mici pot prelua controlul asupra noastră şi noi capitulăm. Însă, un copil fericit, echilibrat şi …cooperant, înseamnă, înainte de toate, un părinte care să întrunească toate cele enumerate mai sus.

Şi pentru ca dar din dar se face rai, iată o înşiruire de gânduri adunate şi experimentate  cu scopul de a ne (re)clădi pentru a face faţă momentelor provocatoare din relaţia cu copiii noştri: Opreşte-te atunci când simţi că devii nemulţumit şi agitat.

Oferă-ţi 5 minute în care să-ţi încarci bateriile cu ceea ce ştii că ţi se potriveşte cel mai bine: o tabletă de ciocolată,un cântec preferat, citeşte o pagină dintr-o carte îndrăgită. Observă care sunt momentele dificile de peste zi şi încearcă să faci un plan prin care să le vii în întâmpinare cu un zâmbet şi o stare bună. Când trebuie să îţi ajuţi copilul la teme, ia şi o cană cu ceai aromat lângă tine, sau mai bine, ia una şi pentru copilul tău, iar în felul acesta presiunea activităţii va fi diminuată şi momentul va deveni unul plăcut şi binefăcător.

Constant şi conştient, îngrijeşte-ţi sufletul aşa cum ar face-o părinţii tăi cu tine. Pentru că nimeni nu e perfect, îngăduie-ţi şi iartă-te de câte ori amâni sau eşuezi într-un proiect, aşa cum numai un părinte ştie să ierte şi să înţeleagă. Hrăneşte-te din darul fiecărei zile. Orice “nimic” este important şi îţi poate adduce o bucurie.

Iar atunci când îl observi şi te apleci asupra lui, copilul tău te va copia şi va ajunge să se bucure cu naturaleţe de orice I se întâmplă. Lasă-te îmbrăţişat şi oferă, la rândul tău, cât de multe îmbrăţişări poţi. Specialiştii spun că îmbrăţişările fac minuni.

Şi ce e mai firesc în relaţia cu copilul tău decât să faceţi schimb de îmbrăţişări? Cu emoţie, v-am aşternut gânduri de toamnă, pentru noi, părinţii.

Măcar cu 5 minute suntem mai aproape de ţelul nostru, de a fi părinţi străluciţi.

sursa
Niciun comentariu:
Labels: ,

Ce întrebări să-i pui copilului când vine de la şcoală?

De multe ori, când îi întrebi “Cum a fost la școală?”, vei primi un răspuns monosilabic: “Bine”. Află cum poți descoperi ce altceva mai cuprinde acest “bine” și cât de bine este, de fapt.

Am două fetițe: Ioana e în clasa a VII-a și Ilinca într-a II-a. Sunt atât de inteligente încât uneori mă sperie (sigur ai trăit și tu senzația aceasta cu al tău copil), dar nu sunt tocilare și nu vorbesc despre școală decât dacă încerc să le scot cuvintele cu cleștele din gură sau trec la amenințări ori le întreb aceleași lucruri de 1000 de ori până când, invariabil, una dintre noi obosește și cedează. De cele mai multe ori – ați ghicit – aceea sunt eu. Așa că mi-am dorit să aflu mai multe despre cum pot să le determin să-mi vorbească despre ce se petrece la școală. M-am informat și iată ce am aflat (Atenție! Tot ce am descoperit se poate aplica și la grădiniță, așa că părinții cu pici preșcolari sunt invitați să ia și ei notițe):

Arta de a formula întrebări

Cea mai utilă informație pe care mi-am însușit-o imediat a fost să nu pun întrebări limitative, prin care copilul să-mi poată răspundă prin “Da”, “Nu” sau “Bine”. Pune întrebări despre pauzele dintre ore, când cel mic socializează (sau ar trebui) cu colegii sau când ia masa.

Încearcă să-i adresezi întrebări cu final deschis, care să permită conversației să continue. Adesea, cei mici nu se pricep să ofere detalii, așa că vino în întâmpinarea lui cu întrebări ajutătoare sau complementare.

Introdu o informație în întrebare, de genul: “Știu că în clasă (sau în grupă) au venit colegi noi. Ce părere ai despre ei? Cum sunt, cum s-au integrat?


Nu-i oferi tu răspunsul, bazându-te pe supoziții. Fie îi vei influența părerea, fie va concluziona de-a gata, fără să se mai gândească ce simte el cu adevărat despre o anume situație petrecută la școală sau la grădiniță. Atunci când îi pui întrebări în notă pozitivă, îi oferi celui mic șansa de a-și exprima emoțiile – plăcute sau stânjenitoare. Întrebările cu conotație negativă pot determina refuzul de a conversa.

Întrebări de evitat

Cum a fost la școală/grădiniță?

Te-ai distrat acolo?

Cu cine ai stat în bancă?

Educatoarea/învățătoarea s-a purtat frumos cu tine?

Ce reguli v-a impus învățătoarea să respectați?

Învățătoarea respectă programul?

Ai avut ce ți-a trebuit la grădiniță/școală azi?

Colegii tăi sunt de treabă?

Ți-a făcut prieteni printre colegi?

A fost grea tema pentru azi?

Cu cine ți-a plăcut cel mai mult să vorbești la grădi/școală?

Întrebări cu final deschis, de preferat

Cu ce diferă cel mai mult anul acesta de anul trecut la școală/grădiniță?

Care a fost cel mai tare lucru pe care l-ai făcut azi la școală?

Spune-mi numele a patru copii care au stat azi în preajma ta.

Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-a spus azi educatoarea/învățătoarea?

Ce-a spus profesorul că i-ar plăcea să faceți?

Ce îți place cel mai mult din programul zilnic?

Care este ziua din săptămână care-ți place cel mai mult, din punct de vedere al orarului/activităților?

Spune-mi numele a doi copii pe care ți-i amintești din clasă/grupă.

Spune-mi care a fost cel mai interesant lucru pe care educatoarea/învățătoarea te-a rugat să-l faci azi?

Cum afli când copilul a intrat în vreu conflict?

Pauzele, timpul mesei sau tranziția de la orele de curs către dormitoare, când copilul trebuie să socializeze, sunt momentele cele mai propice iscării vreunui conflict spontan sau mocnit. Adresează-i întrebări potrivite despre aceste momente ale zilei, pentru a afla dacă socializarea decurge bine sau au apărut probleme:

Ce fac, de obicei, colegii tăi în timpul pauzei?

Care a fost cel mai drăguț joc pe care l-ați jucat în timpul pauzei?

Despre ce ați discutat în timpul pauzei?

Cine a stat lângă tine în timpul mesei?

Unde s-au așezat ceilalți copii pentru a-și lua prânzul?

Care a fost cel mai haios lucru pe care l-a spus cineva la masă?

Unde se află dulăpiorul tău?

Cine are dulăpiorul lângă tine?

Întrebări-cheie

Încurajează conversația adresându-i celui mic întrebări cât mai variate, care să-i suscite interesul. El va fi dornic să vorbească, iar tu vei afla mai multe despre stările emoționale prin care trece cât timp e la grădiniță sau la școală:

Care a fost cel mai drăguț lucru care s-a întâmplat azi la școală? Dar cel care nu ți-a plăcut?

Spune-mi ce te-a făcut să râzi azi?

Dacă ai putea să alegi, lângă cine ți-ar plăcea să stai în bancă? Lângă cine nu ai vrea să stai? De ce?

Care este cel mai atrăgător loc din grădiniță/școală?

Spune-mi un cuvânt ciudat pe care l-ai auzit azi (sau ceva ciudat spus de cineva).

Cum ai ajutat azi pe cineva?

Cum te-a ajutat azi cineva?

Spune-mi un lucru pe care l-ai învățat azi.

Când te-ai simțit azi cel mai fericit?

Când te-ai plictisit azi cel mai mult?

Dacă ar ateriza un extraterestru la voi în clasă și ar trebuie să-i spui să ia pe cineva cu el, cine ar fi acea persoană? De ce?

Cu cine ai vrea să te joci în pauză, deși nu te-ai jucat până acum?

Despre ce a vorbit cel mai mult azi educatoarea/învățătoarea?

Ce crezi că ar trebui să faci/despre ce ar trebui să înveți mai mult la grădi/școală?

Ce crezi că ar trebui să nu faci/despre ce ar trebui să nu înveți mai mult la grădi/școală?

Cu cine din clasa ta crezi că ar trebui să te porți mai frumos?

Unde îți place să te joci cel mai mult în pauze?

Cine e cea mai haioasă persoană de la voi din clasă? De ce crezi că este așa de haioasă?

Dacă mâine ai putea să fii în locul educatoarei/învățătoarei, ce-ai face?

Există colegi în clasa ta care sunt avertizați sau pedepsiți?

Dacă ai putea să faci schimb de locuri cu cineva din clasă, cu cine ai face? De ce?

Spune-mi trei situații în care ai folosit stiloul/creionul azi la grădiniță/școală.

Uneori, răspunsurile pe care le vom primi ne vor lua prin surprindere. Poți, de exemplu, să afli că micuțul tău vrea să se mute de lângă cel mai bun prieten nu pentru că nu-i mai place de el sau nu se mai înțeleg, ci pentru că, pur și simplu, vrea să aibă ocazia să cunoască mai bine și alți copii și să lucreze alături de ei. Cu timpul, vei observa că trebuie să devii tot mai diplomată pentru a primi răspunsuri (sincere) din partea copilului tău. Unde-s doi, situația se complică – se pot acoperi unul pe celălalt, (un frate îl poate șantaja sau amenința pe celălalalt) sau pur și simplu vor face mai tot timpul front comun împotriva părinților, pentru a-și demonstra, astfel, personalitatea și individualitatea. Fii răbdătoare și ia distanță atunci când vrea să păstreze un secret inofensiv față de tine – așa, vei putea fi la curent cu lucrurile cu adevărat importante din viața sa.

sursa

Niciun comentariu:
Labels:

Jucarii interactive, educative si de imitatie - cadouri de Paste de la Iepuras





Primele jucarii si jocuri "moderne" au aparut aproximativ in secolul al XV-XVI, in China. Erau niste casute pentru papusi. De atunci au aparut mii daca nu sute de mii de modele. Piata este supraincarcata. Te pierzi printre optiuni, nu mai stii ce sa iei.
Unii experti, sustin ca putem afla, ce jocuri li se potrivesc celor mici, in functie de varsta. Se spune ca omul asimileaza peste 78% din cunostinte in primii 3-5 ani din viata, iata de ce inca de la varste fragede trebuie sa ne preocupe educatia copilului nostru.

Unii copii sunt atrasi natural de jucariile din lemn, lemnul fiind un material cald, placut la atingere si usor de manuit. Jucariile din lemn aduc copiii mai aproape de natura, stimulandu-le simturile tactile.

Fiecare jucarie din lemn are un suflet si o poveste, iar copilul trebuie sa o gaseasca si sa o descopere. Fiecare jucarie are o poveste, iar noi prin povesti trezim interesul copiilor.

Unii psihologi recomanda ca un parinte sa nu le dea copiilor foarte multe jucarii pentru a nu impiedica dezvoltarea imaginatiei. Copilul devine mult mai creativ si este motivat sa caute modalitati prin care ar putea exploata jucaria daca nu are zeci de alternative, zeci de alte jucarii. Cum se plictiseste de una cauta alta si tot asa. Ce crezi despre asta?

Psihologii recomanda parintilor sa le cumpere copiilor, cel putin pana la 3 ani, jucarii simple, spre exemplu, jucariile de desen si pictura sau plastilina si olarit, care sa le provoace imaginatia. Jocurile creative, sunt de asemenea recomandate. O singura jucarie nu este de ajuns pentru un copil daca vrem sa-i dezvoltam mai multe abilitati. Este corect ca trebuie sa-i oferim copilului jucaria potrivita la momentul potrivit.

Una din cele mai simple si utile jucarii care ne place si pe care o recomandam este setul cu blocuri din lemn, una din cele mai bune jucarii pentru dezvoltarea mintii. Blocurile dezvolta motorica, creativitatea, limbajul si sunt interesante pentru orice varsta. Copilul poate practica la infinit diverse jocuri fara a fi avertizat sa fie atent sau oprit sa nu rupa jucaria, astfel el isi cultiva curajul si increderea in fortele proprii.


Pentru bebelusi cele mai recomandate jucarii sunt cele muzicale, acestea ii ajuta sa faca diferenta intre diverse sunete si stimuleaza simturile. Jucarii zornaitoare ii distreaza pe bebelusi si ii ajuta sa faca legatura intre actiune si rezultat, copilul agita obiectul si obtine un sunet.

Pana la 2 ani sunt potrivite jucariile de impins si cele de tras, acestea il stimuleaza pe micut sa faca miscare si il ajuta la dezvoltarea echilibrului. Turnul cu inele colorate – il ajuta pe copil sa invete culorile si marimile, copilul invata sa aseze inelele in ordine corespunzatoare.

La varsta de 2-3 ani copilul invata primele notiuni de logica si creativitate, iar cele mai recomandate jucarii sunt puzzle-urile simple, jucarii cu numere, jucarii care presupun schimbarea rolurilor si jucarii pentru motricitate. Constructoarele si sortatoarele dezvolta gandirea logica si in spatiu, coordonarea mana-ochi, si antreneaza indemanarea, aici atentie, daca e prea complicat sortatorul, copilul se enerveaza si devine frustrat daca nu-i reuseste.

Pentru copiii de 3-6 ani recomandam cuburile de construit, plastilina, jucarii cu ceas, numere si litere. Jocurile lingvistice sunt binevenite pentru imbunatatirea vocabularului. Formele geometrice se invata mai usor atunci cand sunt gandite in imagini concrete – capul e un rotund, coada e un arc de cerc, piciorul un dreptunghi. Sau micutii pot sa descopere alte variante!


Totusi, mai presus de jucariile potrivite personalitatii si preferintelor sale, copilul are nevoie de atentia parintilor si de participarea activa a acestora in jocurile si etapele sale de cunoastere si invatare. In acest mod, dezvoltarea sa emotionala, fizica, creativa si mentala va fi mult mai distractiva si motivanta. Jucariile se aleg atat in functie de varsta, dar mai ales in functie de nivelul de dezvoltare cognitiva, preferinte si temperament. Trebuie sa stim ce abilitate vrem sa-i imbunatatim sau dezvoltam si sa alegem jucaria potrivita.

Jucariile trebuie sa fie distractive, educative si sigure, suficient de mari sa nu poata fi inghitite, neascutite, sa fie colorate cu vopsele ecologice. Jucariile din lemn sunt facute din materiale naturale, acestea prin simplitatea lor sunt benefice copiilor si le stimuleaza imaginatia. Un alt avantaj este durabilitatea, acestea pot fi pastrate si transmise de la o generatie la alta. Ideal ar fi ca parintele impreuna cu copilul sa confectioneze jocuri, sunt foarte multe pagini online cu tutoriale, iar acest proces creativ il face pe copil fericit.
Care sunt cele mai daunatoare jocuri?

Cel mai daunator joc-activitate este TV si ecranele, jucaria cea mai buna si preferata pentru copil este parintele, dar in lipsa timpului si posibilitatilor apelam la jucariile educative, cu cat mai simple cu atat mai bine. Tot la TV specialistii de marketing au tehnici eficiente de a-i convinge pe copii sa aleaga o jucarie, asta e cea mai mare problema la o parte din copii, ei nu cauta jocuri simple, dar cai zburatori, pentru ca asta au vazut la reclame, dar acesti cai zburatori nu stimuleaza nimic, nu-i fac sa gandeasca.


Alegand jocul potrivit varstei si nivelului de intelegere al micutului il vom ajuta sa-si dezvolte personalitatea, logica si spiritul de competitie, intr-un cuvant il vom pregati mai bine pentru viata. Platon spunea ca Poti descoperi mai multe despre o persoana intr-o ora de joc decat intr-un an de conversatie. Dar cu grijile cotidiene si noile tehnologii am cam uitat cum e sa ne jucam.

Aceasta este lista noastra de jucarii recomandate, din categoriile puzzle-uri pentru copii, jucarii interactive, jucarii de imitatie, jocuri educative pentru copii:

Niciun comentariu:
Labels: ,

Sfaturi de parenting pe care nu le-am ascultat (si bine am facut)

Cred ca lucrul pe care l-am invatat cel mai bine de cand sunt mama este sa am incredere in ce simt eu ca este bine pentru copilul meu, mai presus de sfaturile celorlalti, indiferent cat de apropiate imi sunt persoanele care isi dau cu parerea. Iar primii doi ani de mama au fost presarati cu multe opinii privind felul in care imi cresc copilul, de la simple sfaturi la reale “ingrijorari” ale celor din jur.

Sunt cateva sfaturi pe care le-am urmat, dar si multe pe care le-am ignorat. Iar acum privind in urma imi dau seama ca am facut bine asa, ca au fost alegerile potrivite pentru noi si ca daca as da timpul inapoi tot la fel as proceda. Pentru ca stiu ca multe din aceste sfaturi sunt auzite des de mamele cu copii mici, iar uneori sunt destul de greu de ignorat insistentele celor apropiati, m-am gandit sa scriu aici cum am procedat noi, ca o dovada ca se poate si altfel si ca nu trebuie niciodata sa ne temem sa alegem sa ne crestem copiii asa cum simtim.

1. “Nu il mai tine atat in brate ca o sa obisnuiasca asa si o sa devina un rasfatat”
In primul rand, nu am crezut niciodata ca dragostea ii face pe copii “rasfatati” (ma refer aici la conotatia negativa a termenului), ci din contra cred ca acei copii pe care lumea ii eticheteaza ca rasfatati sunt rezultatul lipsei de atentie si conectare autentica din partea parintilor.

Eu mi-am tinut in brate copilul mereu. Cand era bebelus mis il tineam ore intregi pe burta mea, il luam cu mine peste tot prin casa si il tineam aproape, sa poata simti dragostea si caldura mea in orice moment. Apoi am folosit manduca si el a fost mai mereu in bratele mele, la aproape fiecare plimbare. De fiecare data cand imi cere sa il iau in brate eu accept cu mare drag, pentru ca stiu cat de pretioase sunt toate aceste imbratisari.

Chiar daca a fost mereu tinut in brate oricat a vrut, Bogdan nu a ajuns un copil dependent de mine, ci chiar din contra a avut mereu dorinta de a explora singur, de a descoperi lumea pe cont propriu, de a face tot felul de lucruri in mod independent. Cred ca faptul ca stie ca oricand isi doreste se poate refugia in bratele mele ii da increderea si curajul de a se “aventura” in a descoperi lucruri noi si de a deveni tot mai independent pe zi ce trece. Un copil care stie ca este iubit si acceptat oricand in bratele mamei va creste cu sentimentul ca este pretuit si apreciat, iar acest lucru il va face sa se simta sigur pe el si implinit emotional.

2. “Nu il mai baga atat in seama cand plange, o sa ajunga sa faca tot ce vrea din tine”
Gandul ca un bebelus incearca sa ne manipuleze prin plans mi se pare greu de crezut, desi vad in jurul meu multi oameni care par sa creada cu tarie in asta. Un bebelus este o fiinta firava, dependenta de  prezenta parintilor, iar singurul lui mod de comunicare este plansul. Un copil mai mare foloseste plansul tot ca limbaj de comunicare, pentru a elibera tensiuni acumulate si pentru a se vindeca sufleteste. Nu vad nici o situatie in care ar fi justificat sa ignoram plansul copilului, asa ca intotdeauna am fost alaturi de Bogdan cand a plans, incercand sa inteleg ce vrea sa imi transmita. Asta nu l-a facut un copil mai plangacios, chiar din contra, pot spune ca a fost un bebelus mai mereu zambitor si bine dispus.

Acum stie ca sunt mereu langa el cand plange, ca orice suparare o poate descarca in bratele mele si ca sentimentele lui sunt acceptate si mai ales ascultate. Nu mi se intampla sa simt ca ma “manipuleaza” prin plans (asa cum ma avertiza multa lume), pentru ca stie ca faptul ca plange nu inseamna ca ii voi indeplini orice dorinta, ci doar ca voi fi alaturi de el, pregatita sa gasim impreuna solutii si disponibila sa ii ascult nemultumirea atunci cand nu reusim sa gasim o varianta care sa ii placa.

3. “Nu ii mai spune ca pleci, mai rau face daca ii spui, mai bine te furisezi si gata”
Niciodata nu am fost de acord sa plec de langa copil fara sa ii spun, desi la prima vedere putea parea cea mai simpla varianta pentru mine. Mi se parea insa ca i-as trada increderea si ca nu as putea fi langa el ca sa ii alin supararea generata de plecarea mea, asa ca am ales sa nu fac niciodata asta. Inca de cand era bebelus i-am spus de fiecare data cand am plecat si l-am lasat cu altcineva.

Atunci cand nu s-a simtit pregatit am ramas langa el cat a fost necesar ca sa se poata desprinde de mine. Nu l-am lasat niciodata cu oameni cu care am simtit ca nu vrea sa ramana, chiar daca oamenii aceia erau persoane de incredere pentru mine. De multe ori faptul ca vorbeam cu el despre plecare declansa o criza de plans si mi s-a spus de multe ori ca “mai rau face pentru ca ii spun si nu plec repede pe usa”, dar am ramas de fiecare data pana cand am simtit ca el este pregatit sa plec. Imi amintesc de doar doua momente cand l-am lasat plangand: o data acasa la noi, cu bunicii (pentru ca aparuse ceva foarte urgent) si o data la gradinita (nu in periada de acomodare, ci mai tarziu, cand el voia sa mai stau si eu aveam o sedinta importanta la serviciu). In ambele dati am stat cat de mult am putut inainte sa plec, dar sentimentul de dupa a fost atat de trist, incat sper sa nu mai fiu nevoita niciodata sa mai fac asta.

4. “Nu ii mai explica atata ca oricum nu intelege”
Este una dintre replicile pe care le-am auzit cel mai des, probabil pentru ca eu ii explic multe lui Bogdan. Mi s-a parut mereu frumos sa ii explic de ce facem anumite lucruri (de exemplu de ce ne spalam pe maini), de ce nu are voie sa faca unele lucruri (de exemplu sa se joace cu priza) si mai ales cum functioneaza lucrurile din jur care ii starnesc interesul. De mic i-am explicat tot, chiar daca eram constienta ca un bebelus nu intelege tot ce spun. Dar cred ca este important ca un copil sa vada ca ii vorbim, ca il respectam, ca incercam sa il ajutam sa descopere lumea pe cont propriu.

Nu am fost niciodata de acord cu regulile de tipul “faci asa ca asa iti spun eu”, asa ca am incercat de fiecare data sa comunic cu copilul, sa il fac partas la stabilirea regulilor si mai ales sa ii explic pe intelesul lui cat mai multe lucruri. Acum observ la el curiozitatea de a descoperi tot mai multe, curajul cu care se opune regulilor pe care nu le intelege si bucuria cu care imi povesteste el despre toate lucrurile din jur.

Poate nu a inteles mereu tot ce am vrut sa ii explic, dar sigur a inteles deschiderea mea si dorinta de a-l sustine in fiecare dintre descoperirile lui.

5. “Nu este in regula sa ii dai atata libertate, copilul trebuie sa stie sa te asculte”
Este un sfat pe care l-am combatut mereu si inca sper sa reusesc sa schimb gandirea cat mai multor oameni in legatura cu acest subiect. Sunt sigura ca un copil crescut cu libertate, intelegere si blandete va fi un copil care va avea incredere in fortele lui, care va sti sa aiba relatii frumoase cu cei din jur si mai ales care se va iubi si pretui ca adult.

Nu am folosit niciodata pedepse, time out, amenintari in relatia cu copilul meu. Nu cred ca respectul se castiga prin impunerea cu forta in fata copilului, ci cu intelegere si conectare adevarata cu el. Chiar daca nu am folosit niciodata tehnicile “traditionale” de disciplina, asta nu inseamna ca am un copil care nu asculta ce il rog sau care nu stie ce inseamna limitele. Setez limite de fiecare data cand trebuie, dar cu blandete si rabdare. Explic uneori de zeci de ori acelasi lucru, dar tot cred ca este mult mai bine asa decat cu o palma sau un time out, pentru ca pe termen lung imi doresc ca baietelul meu sa stie ca il respect si ca merita sa fie tratat frumos de catre toti cei din jurul lui. Ma enervez uneori in negocierile cu el, pentru ca este un copil incapatanat si foarte ferm in ceea ce isi doreste, dar ma gandesc mereu ca asa imi doresc sa fie ca adult si ma bucur ca am sansa sa il las sa fie asa.

Inca aud multa lume care spune ca am inca un copil mic si ca atunci cand va fi mai mare nu va mai merge fara pedepse si impuneri, dar sper ca peste ani sa ii pot contrazice. Stiu ca libertatea oferita copilului meu este un dar pe care il va pretui peste ani si chiar daca uneori pare mai greu cu explicatii si negocieri faptul ca il vad cum creste frumos si independent ma bucura enorm si imi da enegia de a continua in acelasi fel.

La aceste sfaturi se adauga si deja indelung repetatul “Nu mai are nici un sens sa il alaptez la varsta asta, laptele tau nu mai are nici o valoare“, dar despre alaptarea la varsta de peste doi ani am scris deja pe larg aici.

Am vrut mult sa scriu aceste randuri aici, pentru ca sunt sigura ca multe mame aflate la inceput de drum se confrunta cu tot felul de pareri despre cum ar trebui sa isi procedeze cu cei mici si tare as vrea sa aiba incredere in ceea ce simt si sa aleaga sa ignore toate sfaturile care nu li se potrivesc. Daca as putea le-as spune tuturor mamelor cu copii mici sa ii tina in brate oricat de mult, sa fie alaturi de ei la fiecare plans, sa ii creasca mereu cu dragoste si rabdare si mai ales sa nu lase pe nimeni sa intervina in relatia unica si frumoasa pe care o construiesc cu copiii lor.

Sunt tare curioasa cate dintre voi s-au confruntat cu astfel de pareri de cand sunt mame, cred ca va veti regasi macar in una dintre replicile de mai sus. Daca mai aveti si alte idei de sfaturi de parenting pe care merita sa le combatem de dragul copiilor nostri, eu le astept cu mare drag.

sursa

Niciun comentariu:
Labels:

Recomandari pentru un parenting desăvârșit

Oricât am întreba și am cere sfatul rudelor sau prietenilor, oricât am citi și ne-am documenta, nu vom găsi nicăieri rețeta perfectă pentru un parenting desăvârșit. Nimeni nu ne poate garanta că micuțul nostru, căruia îi acordăm timpul, dragostea și atenția noastră, se va transforma într-un adult puternic, încrezător în propriile puteri. Poate și din acest motiv „meseria” de părinte este cea mai grea din lume, dar și cea mai plină de satisfacții.

Asta nu înseamnă că nu e bine să întrebăm, să ne informăm și să încercăm să facem totul ca să fie bine. Una dintre persoanele care vin în ajutorul părinților este Nicole M. Young, mama a doi copii – de 13, respectiv 16 ani – și administrator al Programului pentru un parenting desăvârșit.

Responsabilitatea de a-i asigura copilului siguranță emoțională și fizică poate fi copleșitoare, mai ales când suntem asaltați de știri despre violență, tragedii și suferință. Chiar și cel mai iubitor, răbdător și civilizat părinte se poate simți depășit uneori, mai ales când e vorba să-l ajute să depășească anumite provocări sau situații.

Creșterea și educarea unui copil sunt și mai dificile atunci părintele se confruntă cu situații pe care nu le poate controla: sărăcia, șomajul, boala, violența domestică, bolile mintale, lipsa unui adăpost, abuzul de substanțe interzise sau discriminarea. Copiii care experimentează diferite forme de stres, necazuri sau traume – mai ales în primii trei ani de viață când creierul lor se dezvoltă foarte repede – prezintă riscul de a avea probleme de dezvoltare, comportamentale și de învățare.


„Din fericire, Programul pentru un parenting desăvârșit știe cum poți ajuta un copil. Decenii de cercetări au demonstrat că un parenting desăvârșit este sinonimul pentru un copil sănătos psihic și fizic. De fapt, o relație strânsă între copil și părinte, într-un mediu familial sănătos, poate preveni sau diminua efectele stresului din copilărie. Asta se aplică indiferent dacă e vorba despre un părinte singur, căsătorit sau divorțat, adoptiv sau biologic, sau chiar de bunicul în grija căruia este copilul”, susține Nicole M. Young.

Pentru că tot a început un nou an, Young să sfătuiește să folosiți, în fiecare zi, următoarele strategii simple folosite cu succes în cadrul Programului pentru un parenting desăvârșit.

Oferă-i copilului (frecvent, chiar dacă în cantități mici) timp de calitate în fiecare zi. Asta îi reconfirmă faptul că ești mereu lângă el și că răspunzi nevoilor lui, punând baza unei relații pozitive.
Acordă-i atenție pozitivă. O îmbrățișare, un salut pe care-l știți doar voi sau un zâmbet sunt doar câteva exemple simple prin care îi poți arăta că-ți pasă.
Discută, citește sau cântă cu el. Asta îi dezvoltă vocabularul, dar, în același timp, creează o legătură puternică între voi. Interesant e că dă rezultate și în cazul adolescenților.
Laudă-l atunci când merită. Trebuie să știe care sunt acțiunile și comportamentul pe care le consideri binevenite și vrei să le vezi mai des.
Implică-l în activități. Asta preîntâmpină plictiseala și stimulează creativitatea, cooperarea și dezvoltarea fizică. Cele mai simple activități – construirea unei cazemate dintr-o cutie de carton sau rostogolirea într-o grămadă de frunze uscate – sunt și cele care le plac cel mai mult copiilor.
Învață-l lucruri noi și cum să se poarte cu ajutorul exemplului. Amintește-ți că e ca un burete care absoarbe tot și ca o oglindă care reflectă imaginile care-l înconjoară.
Fixează reguli clare și adu-i la cunoștință care-ți sunt așteptările. Chiar și un copil de 2-3 ani poate lua parte la discuțiile în care se fixează regulile din familie. Ai grijă ca acestea să fie simple, ușor de reținut și hotărâți care sunt repercusiunile în cazul în care sunt încălcate.
Dă-i instrucțiuni clare, cu calm. Spune-i la ce anume trebuie să renunțe din punct de vedere comportamental și ce trebuie să facă în schimb. De exemplu „Nu-ți lovi fratele pentru că ți-a luat jucăria; roagă-l să ți-o înapoieze”.
E bine să ai așteptări realiste. Ține cont tot timpul de vârsta și de capacitatea de înțelegere a copilului și amintește-ți că e normal ca, periodic, copilul să aibă izbucniri de personalitate (cum sunt cele din perioada adolescenței, de exemplu).
Ai grijă de tine însăți. E mult mai ușor să fii un părinte desăvârșit atunci când ai grijă de tine. Pentru asta, rezervă-ți zilnic câteva momente în care să faci ceea ce-ți place, te relaxează și te calmează, și ai să vezi că după aceea vei avea din nou bateriile încărcate și-ți vei putea relua „meseria” de părinte.

sursa

Niciun comentariu:
Labels:
Abonați-vă la: Postări (Atom)