Motivul pentru care un copil are un comportament considerat nepotrivit de adult ascunde, de cele mai multe ori, o altă explicaţie decât răsfăţul, conform unei teorii recente.
Fie că cel mic cerşeşte atenţia părinţilor, vrea să se joace, îl supără ceva sau nu înţelege un anumit lucru, părinţii sunt cei care ar trebui să realizeze faptul că pedeapsa nu educă, indiferent de metoda de coerciţie aleasă, ci complică şi mai mult lucrurile.
Cu cât un copil dovedeşte un comportament mai dificil sau mai agresiv, cu atât mai mult are nevoie de atenţia şi înţelegerea părinţilor, nu să fie pus la colţ şi certat, atrage atenţia psihologul Naomi Aldort, autoare a cărţii „Raising Our Children, Raising Ourselves“ (Ne educăm copiii, ne educăm pe noi înşine). „Nu există copii care nu se comportă aşa cum trebuie, ci copii care fac ceea ce pot, dar pe care noi nu-i înţelegem“, mai spune Aldort, opinie împărtăşită de tot mai mulţi psihologi specializaţi în psihologia copilului, printre care şi Laura Markham. Copiii învaţă înregistrând ceea ce văd la ceilalţi, iar părinţii reprezintă prima şi cea mai sigură sursă de informaţii, primele modele pe care le urmează.
Aşa că atunci când părinţii recurg la pedepse corporale, la ţipete sau mustrări frecvente, inclusiv la pedepse pe care le consideră o alegere blândă, cum este trimiterea copilului la el în cameră pentru o anumită perioadă de timp sau îl pun la colţ, nu fac decât să le ofere un exemplu de comportament agresiv, pe care îl vor adopta.
Chiar şi atunci când copilului i se spune că este trimis singur la el în cameră pentru că a greşit, acesta primeşte mesajul că este abandonat şi îndepărat, lăsat singur cu temerile şi nesiguranţele sale, chiar de către cel care ar trebui să-l înveţe cum să se descurce cu problemele şi emoţiile care îl stăpânesc. Psihologul Laura Markham crede că această pedeapsă în vogă printre părinţii zilelor noastre ar trebui înlocuită cu o perioadă în care părintele să încerce să descopere, alături de copil, problema din spatele unui anumit tip de comportament. Markham avertizează că excluderea pedepselor nu echivalează cu renunţarea la a impune limite copiilor, care înseamnă cu totul altceva. „Copiii trebuie să înţeleagă faptul că nu au voie să fugă în mijlocul străzii, că nu este în regulă să lovească alţi copii sau să facă pipi pe covor, dar acestea sunt limite, nu pedepse.
Totuşi, părinţii nu ştiu cum să impună astfel de limite şi presupun că trebuie să le dea o lecţie odraslelor, aşa că îi pedepsesc, la fel cum au înţeles şi ei de la părinţii lor“. Pe de altă parte, studii recente susţin că pedepsirea copiilor nu face decât să înrăutăţească un comportament negativ, pentru că pedepsele dezvoltă furie şi o atitudine defensivă. Copiii învaţă, totuşi, să mintă ca să nu fie prinşi, să evite pedeapsa. De asemenea, pedepsele nu fac decât să-i îndepărteze pe copii de părinţi şi să scadă influenţa pe care adultul o are asupra copilului. Este mai uşor şi la îndemână să pedepseşti decât să găseşti timpul şi răbdarea necesare pentru a trata corect educaţia copilului, admite Markham, dar părinţii ar trebui să înţeleagă că sunt direct responsabili de felul în care ajung copiii lor să se comporte. Markham a oferit pentru Psychology Today o serie de îndrumări pentru părinţii care vor să renunţe la pedeapsă în relaţia cu copiii:
1. Părinţii sunt primii care ar trebui să înveţe să-şi ţină în frâu emoţiile şi nervii, nu copiii. Aceasta este prima regulă pentru ca şi cei mici să înveţe, prin puterea exemplului, cum să se descurce cu propriile emoţii. Părinţii trebuie să-şi înăbuşe impulsul de a pedepsi şi să nu-i arate mereu copilului că este furios, reacţionând agresiv, aceasta fiind o atitudine care nu face decât să se întoarcă împotriva celui care o foloseşte.
2. Emoţiile trebuie tratate cu atenţie şi respect. Copiii nu-şi pot stăpâni reacţiile atunci când sunt conduşi de adrenalină, de hormoni, aşa că părinţii sunt datori să-i ofere copilului un mediu liniştit în care să-şi descarce supărarea. Nu încercaţi să-i ţineţi morală atunci când copilul este recalcitrant. Aşteptaţi să se calmeze şi abia apoi încercaţi să-i explicaţi că v-aţi simţit jignit şi rănit de felul în care s-a comportat cu dumneavoastră (dacă a minţit, a vorbit urât sau s-a răstit la părinte), explică Markham.
3. Repetiţia sau respectarea unei rutine este cheia educaţiei, metodă care trebuie urmată fără abatere din primii ani de viaţă, de la felul în care învaţă să se spele pe dinţi, să aibă grijă de lucruri sau de animale, să-şi facă temele etc. Rutina este importantă mai ales în ceea ce priveşte respectarea şi adoptarea unor comportamente de bază, dar este şi „structura“ pe care se clădesc aspecte mult mai importante. Din nou, răbdarea este esenţială în ceea ce-l priveşte pe adult.
Copilul nu va înţelege mai bine că trebuie să se spele pe dinţi în fiecare zi, dacă se va ţipa la el. Important este ca aceste obişnuinţe să fie dezvoltate în timp, într-un mod care să-l atragă pe copil, chiar dacă presupune ca părintele să găsească o metodă prin care să transforme rutina într-o joacă, indiferent dacă este vorba despre spălat pe dinţi sau despre făcut ordine în cameră. 4. Încercaţi să stabiliţi o legătură cu copilul înainte de a încerca să corectaţi o problemă. Nu uitaţi că un copil are tendinţa să fie mult mai neascultător atunci când se simte vinovat faţă de părinte şi când simte că a dezamăgit.
De aceea, părintele trebuie să-i arate copilului că îi pasă de ceea ce simte şi că face eforturi să-l înţeleagă.
O abordare de tipul „înţeleg că m-ai minţit pentru că ţi-a fost frică să-mi spui ce s-a întâmplat cu adevărat“, îi va arăta copilului că nu trebuie să-i fie teamă de felul în care veţi reacţiona, ci că va găsi în dumneavoastră o persoană la care poate apela şi unde va găsi înţelegere.
Când îi vorbiţi copilului este importat să vă aşezaţi şi să discutaţi de la acelaşi nivel, să vă uitaţi în ochii lui, nu să-l „concediaţi“ cu un gest, fără ca măcar să-i aruncaţi o privire.
Când copilul plânge, ţipă sau nu vrea să vorbească este indicat ca părintele să-i explice că trebuie să exprime în cuvinte ce-l deranjează.
5. Limitele se impun prin oferirea constantă de explicaţii. Copilul trebuie să înţeleagă de ce nu trebuie să facă un anumit lucru. Nu este suficient să i se spună nu face aia, nu ai voie, nu pune mâna etc.
Fiecare interdicţie trebuie să fie urmată de o explicaţie. „Nu ai voie să fugi în mijlocul străzii pentru că …, Nu poţi să-ţi loveşti fratele pentru că… etc. Cu cât înţeleg mai bine de ce li se impun anumite limite, cu atât vor fi mai dispuşi să le accepte.
6. Nu uitaţi că fiecare moment de obrăznicie este o expresie a unei necesităţi legitime a copilului. Copilul are un motiv pentru care se poartă aşa, chiar dacă părintele consideră că motivul este greşit. Se comportă îngrozitor? Înseamnă că se simte îngrozitor. Poate că nu se odihneşte suficient, poate că simte nevoia să petreacă mai mult timp cu părinţii, poate că a strâns o mulţime de emoţii negative pe care simte nevoia să le elibereze prin plâns. Dacă descoperiţi motivul, atunci nu veţi mai considera că este vorba de răsfăţ sau obrăznicie.
7. Nu este uşor, dar părinţii ar trebui să găsească modalitatea prin care se le spună copiilor mai des „DA“, pentru că aproape întotdeauna apare cuvântul „NU“ în relaţia copil-părinte. „Da, este timpul să-ţi faci ordine în cameră“, poate fi un exemplu.
8. Rezervaţi un timp, zilnic, în care să lăsaţi la o parte orice altă activitate (telefon mobil, televizor, laptop) şi timp de măcar 20 de minute încercaţi să vă dedicaţi total copilului dumneavoastră şi să-l întrebaţi ce şi-ar dori să faceţi împreună. Lăsaţi-l pe el să ia conducerea şi nu vă sfiiţi să-i faceţi pe plac şi să vă purtaţi prosteşte, de dragul lui. Copiii obişnuiţi să petreacă în fiecare zi timp de calitate cu părintele, reuşesc să-şi exprime mai bine emoţiile.
9. Părinţii trebuie să-şi ierte greşelile pe care le fac faţă de copiii lor şi să înveţe din ele. Un părinte care se simte vinovat nu poate fi un părinte relaxat în relaţia cu copilul lui. Nu există "prea târziu" când un părinte vrea să repare greşelile pe care realizează că le face.
10. Când părinţii au impresia că parcă nimic din ceea ce fac nu funcţionează, atunci este momentul perfect să le arate copiilor cât de mult îi iubesc. Iubirea necondiţionată pe care părintele o arată copilului precede orice altă regulă de creştere şi educare a copiilor.
Sursa
Educa fara sa pedepsesti
Educatie fara pedeapsa!
Ramai intodeauna calma si fii pregatita sa te repeti. Repetitia si consecventa sunt reguli de aur cand vine vorba despre copiii mici.
Daca sunt obositi sau flamanzi, vor avea motive in plus sa fie maraiti.
Fii un bun exemplu. Vrei ca cel mic sa invete sa spuna “te rog” si “multumesc”? Atunci asigura-te ca cel mic te vede pe tine facand asta de fiecare data cand este cazul, mai ales cand interactionezi cu el. Vrei sa ramana calm cand lucrurile nu merg conform planului? Procedeaza si tu la fel, mai ales cand piticul este prin preaja si te poate studia in voie.
Nu lasa “spatii goale”. Daca-i spui unui copil mic sa nu faca ceva, nu inseamna de fiecare data ca ei isi vor redirectiona atentia catre altceva ce tu consideri a fi potrivit de facut (de cele mai multe ori, mereu refuzati, se vor simti frustrati si vor face o criza, un tantrum)
Ofera optiuni rezonabile cand ii interzici unui copil sa faca un lucru care-ti displace. Daca piticul detine ceva ce nu ti-ai dori sa aiba, ia-i-l din manuta, insa ofera-i, in schimb, o jucarie (si fa sa dispara obiectul incriminant din raza vederii).
Parintii trebuie incurajati sa spuna “da” cat de des posibil. Daca cel mic isi doreste ceva ce nu poate si nu trebuie sa fie oferit unui copil de varsta lui, incearca sa gasesti ceva potrivit varstei sale.
Ofera-i posibilitatea sa aleaga. Incepe prin alegeri simple cand e mic si lasa-i libertati mai mari pe masura ce creste.
Scopul este sa crestem adulti responsabili care sa stie sa faca alegeri bune. Nu vor stii cum sa aleaga ce e bine pentru ei in mod miraculos, ci invatand sa faca alegeri de tot felul de-a lungul vietii.
Unui copil de 2-3 ani ii puteti lasa optiunea de a alege sa mearga la culcare in brate sau pe picioarele sale, iar unuia mai mare, cu ce haine sa se imbrace la scoala in ziua respectiva. In situatii dificile, cand copiii evita sau nu sunt capabili sa aleaga, decide in locul lor
Fiecare parinte are stilul sau de a educa. La fel si copiii: vor alege cum sa se comporte, in cele din urma va fi responsabilitatea lor. Ii poti influenta comportamentul in functie de modul in care te comporti cu el. Vei fi genul de parinte care isi salveaza mereu copilul de la ananghie? Vei fi parintele dictator care sa spuna tuturor celor din casa ce si cum sa faca? Cercetarile par sa sustinaun stil de educare in care copiii sunt liberi sa aleaga, dar suporta si consecintele faptelor lor. Ca sa influentezi comportamentul cuiva, o idee buna este sa te analizezi pe tine insuti.
Invata si exerseaza-ti abilitatile de comunicare eficienta. Invata cum sa fii un ascultator bun si cum sa fii empatic. Daca copilul are ceva greutati, simpatizezi cu el sau ii spui sa se linisteasca?
Fiecare actiune are scopul satisfacerii unei nevoi sau dorinte. Aceste nevoi pot fi realizate in mod productiv sau neproductiv.
Daca incerci sa intelegi ce nevoi doreste sa-si acopere copilul tau, probabil vei descoperi o cale pentru a-si indeplini nevoia intr-un mod mai productiv. Ideea este sa inlocuiesti comportamentele pe care nu le doresti cu unele adecvate, acceptabile (ofera optiuni de alternative acceptabile).
Explica-le copiilor regulile si ce astepti de la ei inainte de a formula pedepse. Nu pot urma o regula daca nu o inteleg. Daca apare o situatie in care lucrurile nu se intampla asa cum ai dori si sesizezi ca e posibil ca cel mic sa nu fi inteles ce se asteapta de la el, foloseste oportunitatea de a-l invata. Recapituleaza impreuna cu copilul cum ti-ai dori ca acesta sa reactioneze in viitor.
Se va intampla ca fie tu, fie copilul, sa fiti suparati. Majoritatea oamenilor a auzit despre instinctul “lupta sau fugi!”. Cand lucrurile nu merg asa cum ne asteptam, se declanseaza “lupta sau fugi” ca parte a subconstientului nostru. Printre simptomele prezente odata cu declansarea acestuia sunt cresterea ritmului cardiac si un fel de crampe la stomac.
Mesagerii chimici eliberati in sange sunt responsabil pentru aceste stari, fiind nevoie de ceva timp pentru ca acestia sa fie metabolizati si dezactivati. Nu prea exista motive pentru a coopera cu cineva in momentul in care acesta este suparat.
Daca este posibil, o pauza de 20 minute va permite oricui sa se calmeze si sa incerce sa gaseasca solutii pentru problema care a declansat conflictul. Acordand copilului timpul necesar pentru a se calma sau luand tu singura o pauza inainte de a incerca rezolvarea situatiei aparute ii va invata pe cei mici lectii valoroase despre cum pot face fata sentimentelor de tot felul si cum pot beneficia de pe urma lor pentru tot restul vietii.
Time-out-ul sau pauzele au scopul mai precis de a calma decat de a pedepsi. Limitarea time-out-ului la 1 minut pentru fiecare an ce compune varsta micutului (3 minute pentru 3 ani, de ex) este o idee binevenita.
Mielinizarea fibrelor nervoase este cea care permite unui individ sa-si controleze muschii in mod constient. Deprinderea folosirii olitei inainte de varsta de 2 ani nu este recomandata tocmai pentru ca mielinizarea este incompleta, ceea ce nu permite copilului sa-si controleze vezica asa cum ar trebui.
Nu insista atunci cand observi ca cel mic nu este pregatit fizic sau emotional pentru o etapa sau alta.
Comportamentul abuziv include lovitul, palmuitul, tipatul si poreclitul. Evita-le! Daca traiti intr-un mediu in care aceste lucruri sunt la ordinea zilei, copilul si comportamentul lui vor avea de suferit. Atunci de ce le folosesc oamenii?
Pentru ca au eficienta imediata pe termen scurt. Partea proasta este ca sunt insotie mereu de efecte secundare.
Relatiile in care se folosesc astfel de tactici se vor degrada. Metodele pot dovedi un oarecare efect in cazul copiilor foarte agresivi.
Nu oferi alternative acolo unde nu exista! Cateodata optiunea nu este o optiune!
Invata sa faci spagatul
Pentru cei care nu au realizat niciodata acest exercitiu, clasicul spagat poate parea o postura dramatica, insa in realitate el aduce multe beneficii corpului uman. In articol prezentam aceste avantaje ale exercitiului asupra corpului si modul in care poti ajunge sa-l executi in timp.
In primul rand statul in spagat are efect bun asupra picioarelor, acestea devin bine proportionate, muschii frumos dezvoltati, tendoanele mai flexibile.
Exercitiul ajuta la recuperarea sistemului genito-urinar.
Imbunatateste circulatia sangelui.
Prin acest exercitiu ligamentele si muschii devin mai flexibili, iar articulatiile mai mobile.
Exercitiul spagat are efect benefic asupra coloanei vertebrale dar si asupra intestinelor.
Femeile care vor sa fie mame, este bine sa faca acest exercitiu in perioada de dinainte de a ramane insarcinate. Acest exercitiu este o pregatire buna pentru doamnele care sunt in perioada de planificare de a deveni gravide.
Persoanele care doresc sa faca dans si executa frecvent acest exercitiu isi vor dezvolta flexibilitatea muschilor si tendoanelor si astfel vor realiza mult mai usor pasii de dans.
CUM POTI AJUNGE SA STAI IN SPAGAT:
Pentru a ajunge sa faci acest exercitiu trebuie sa te antrenezi putin. Daca iti doresti foarte mult cu siguranta in timp vei reusi sa-l faci corect. Totul depinde si de varsta pe care o ai. Desigur un copil va ajunge sa invete mult mai usor acest exercitiu si va putea sa-l faca mai repede, in comparatie cu o persoana adulta care are nevoie de o perioada mai indelungata, de cateva luni pentru a-l putea realiza.
In primul rand trebuie sa fie dezvoltata flexibilitatea muschilor si tendoanelor si acest lucru nu se face deodata, necesita destul de mult timp si rabdare. Se fac exercitii de flexibilitate insa cu mare atentie pentru a nu ajunge la deteriorarea muschilor si tendoanelor.
Initial se fac exercitii de incalzire a corpului.
Primul exercitiu, Foto: fitsugar.com
Cel mai simplu este sa stai in picioare drept, tii picioarele departate astfel incat acestea sa depaseasca linia umerilor, apoi te apleci spre spate si in acelasi timp te indoi din talie, palmele le spijini pe talie in partea de spate si capul il tii inclinat spre spate astfel incat sa poti cat mai mult sa privesti calcaiele (doar daca este posibil, nu trebuie sa te fortezi). Apoi revii la pozitia initiala, drept in picioare, respiri adanc si stai calm pentru a te relaxa putin.
Urmeaza un al doilea exercitiu care presupune sa te apleci in fata, cu mainile intinse si palmele una langa alta cu degetele stranse, iar spatele se tine paralel cu podeaua. Picioarele trebuie sa fie astfel departate, mai mult decat nivelul umerilor si tinute drept, dar fara a fi prea mult tensionate, incat sa nu ajungi sa simti durere.
Apoi te indoi mai mult din talie, in fata, in jos, astfel incat sa incerci sa ajungi cu palmele pe sol. Pelvisul si zona gatului trebuie sa fie cat mai relaxate. Revii in pozitia initiala, drept in picioare, respiri adanc si te relaxezi.
Urmatorul exercitiu se face astfel: intinzi bratele in sus si faci genoflexiuni cu picoarele departate larg astfel incat sa iti mentii spatele intotdeauna drept si cat mai relaxat. Se repeta acest exercitiu de 6 ori.
Sprijin pe piciorul stang, iar piciorul drept este intins
Apoi te apleci in fata, pui palmele pe sol, intinzi piciorul stang si indoi lateral piciorul drept. Pozitia ta este ghemuita, iar perioada de mentinere a greutatii pe piciorul indoit este de jumatate de minut. Apoi se realizeaza acelasi exercitiu si pe picioarul celalalt.
Spagat lateral
Urmeaza exercitiul care presupune sa te apleci in fata, sa iti sprijini corpul pe coate si bratele pe sol, iar picioarele le tii departate larg si te sprijini pe talpi.
La final te sprijini in spagat, pe calcaie si pe brate in fata si exercitiul este gata.
Exercitiul spagat este contraindicat persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala, fizuri de pelvis, fisuri la nivelul picioarelor, boli de coloana vertebrala.
In primul rand statul in spagat are efect bun asupra picioarelor, acestea devin bine proportionate, muschii frumos dezvoltati, tendoanele mai flexibile.
Exercitiul ajuta la recuperarea sistemului genito-urinar.
Imbunatateste circulatia sangelui.
Prin acest exercitiu ligamentele si muschii devin mai flexibili, iar articulatiile mai mobile.
Exercitiul spagat are efect benefic asupra coloanei vertebrale dar si asupra intestinelor.
Femeile care vor sa fie mame, este bine sa faca acest exercitiu in perioada de dinainte de a ramane insarcinate. Acest exercitiu este o pregatire buna pentru doamnele care sunt in perioada de planificare de a deveni gravide.
Persoanele care doresc sa faca dans si executa frecvent acest exercitiu isi vor dezvolta flexibilitatea muschilor si tendoanelor si astfel vor realiza mult mai usor pasii de dans.
CUM POTI AJUNGE SA STAI IN SPAGAT:
Pentru a ajunge sa faci acest exercitiu trebuie sa te antrenezi putin. Daca iti doresti foarte mult cu siguranta in timp vei reusi sa-l faci corect. Totul depinde si de varsta pe care o ai. Desigur un copil va ajunge sa invete mult mai usor acest exercitiu si va putea sa-l faca mai repede, in comparatie cu o persoana adulta care are nevoie de o perioada mai indelungata, de cateva luni pentru a-l putea realiza.
In primul rand trebuie sa fie dezvoltata flexibilitatea muschilor si tendoanelor si acest lucru nu se face deodata, necesita destul de mult timp si rabdare. Se fac exercitii de flexibilitate insa cu mare atentie pentru a nu ajunge la deteriorarea muschilor si tendoanelor.
Initial se fac exercitii de incalzire a corpului.
Primul exercitiu, Foto: fitsugar.com
Cel mai simplu este sa stai in picioare drept, tii picioarele departate astfel incat acestea sa depaseasca linia umerilor, apoi te apleci spre spate si in acelasi timp te indoi din talie, palmele le spijini pe talie in partea de spate si capul il tii inclinat spre spate astfel incat sa poti cat mai mult sa privesti calcaiele (doar daca este posibil, nu trebuie sa te fortezi). Apoi revii la pozitia initiala, drept in picioare, respiri adanc si stai calm pentru a te relaxa putin.
Urmeaza un al doilea exercitiu care presupune sa te apleci in fata, cu mainile intinse si palmele una langa alta cu degetele stranse, iar spatele se tine paralel cu podeaua. Picioarele trebuie sa fie astfel departate, mai mult decat nivelul umerilor si tinute drept, dar fara a fi prea mult tensionate, incat sa nu ajungi sa simti durere.
Apoi te indoi mai mult din talie, in fata, in jos, astfel incat sa incerci sa ajungi cu palmele pe sol. Pelvisul si zona gatului trebuie sa fie cat mai relaxate. Revii in pozitia initiala, drept in picioare, respiri adanc si te relaxezi.
Urmatorul exercitiu se face astfel: intinzi bratele in sus si faci genoflexiuni cu picoarele departate larg astfel incat sa iti mentii spatele intotdeauna drept si cat mai relaxat. Se repeta acest exercitiu de 6 ori.
Sprijin pe piciorul stang, iar piciorul drept este intins
Apoi te apleci in fata, pui palmele pe sol, intinzi piciorul stang si indoi lateral piciorul drept. Pozitia ta este ghemuita, iar perioada de mentinere a greutatii pe piciorul indoit este de jumatate de minut. Apoi se realizeaza acelasi exercitiu si pe picioarul celalalt.
Spagat lateral
Urmeaza exercitiul care presupune sa te apleci in fata, sa iti sprijini corpul pe coate si bratele pe sol, iar picioarele le tii departate larg si te sprijini pe talpi.
La final te sprijini in spagat, pe calcaie si pe brate in fata si exercitiul este gata.
Exercitiul spagat este contraindicat persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala, fizuri de pelvis, fisuri la nivelul picioarelor, boli de coloana vertebrala.
Disciplineaza un copil obraznic
La nervi si suparare, multi parinti ajung sa tipe la copiii lor, iar asta se intampla chiar daca ii iubesc mai mult decat orice si chiar daca dupa ce tipa la ei adultii regreta imediat. Ce e de facut in acest caz?
“De cate ori ti-am zis sa nu mai intri in casa incaltat cu pantofii de strada? Uite cum ai murdarit covorul! De ce nu poti sa ma asculti niciodata?” – totul spus pe un ton ridicat si amenintator. Iti pare familiara scena asta?
Interesant e ca adultii tipa mult mai des la copii decat tipa unii la ceilalti. Ce ii face pe parinti sa creada ca e mai bine sa tipe la copii decat sa gandeasca rational si sa aiba o reactie mai controlata?Pur si simplu, unii parinti considera ca, tipand la copii, acestia vor pricepe ca au facut ceva gresit si astfel vor invata sa fie mai ascultatori data viitoare, pentru a nu-i mai supara. In plus, copiii sunt invatati sa respecte parintii si sa stie“cine e seful“.
Furia, insa, nu e cea mai potrivita reactie atunci cand esti implicat intr-o situatie tensionata, conflictuala. E adevarat ca adultii trebuie sa fie mai autoritari, iar copiii trebuie sa-i respecte, insa tipatul nu antreneaza respect.
Iata ce invata copiii, de fapt, atunci cand parintii tipa la ei:
Adultii nu vorbesc serios decat dupa ce incep sa tipe
Invata ca e in regula sa tipe si ei ca raspuns la tipat
Invata ca e in regula sa tipe si ei la alte persoane atunci cand nu le convine ceva
Invata sa ignore cererile facute pe un ton calm si civilizat
Invata ca ei nu merita sa li se vorbeasca pe un ton calm
Invata ca tipatul, in general, este o metoda buna de a te elibera de probleme
Consecintele tipatului la copii sunt ca micutii dezvolta, de cele mai multe ori, o teama fata de parintele care ii agreseaza verbal, devin mai retrasi si nesiguri pe ei.
Toate acestea nu inseamna ca parintele nu ar trebui sa fie autoritar si sa nu ridice niciodata vocea la copil. Copiii trebuie educati, bineinteles, dar exista si alte metode, infinit mai bune decat tipetele.
1. Fa-ti copilul sa se simta iubit. Chiar daca ai un copil obraznic, care nu te asculta aproape niciodata, nu te arata tot timpul nemultumit de el. Cand ai sa-i reprosezi ceva, normal ca trebuie sa i-o spui, dar mai si lauda-l cand e cazul. Incearca sa construiesti o relatie bazata de iubire, respect si incredere: in definitiv, e copilul tau si il iubesti. Nu te baza pe faptul ca, in sinea lui, el stie ca e iubit, ci arata-i asta in fiecare zi, printr-o imbratisare, un pupic, o vorba buna.
2. Acorda-i atentie. Pentru copii, atentia parintilor este esentiala, vitala, e lucrul cel mai de pret. Daca nu pot obtine atentia prin lucruri bune, unii vor incerca sa o primeasca prin tot felul de obraznicii. E mai bine ca parintele sa tipe la tine, sa te certe, sa se supere, decat sa nu te bage deloc in seama – gandesc cei mici. Ai grija sa nu ii acorzi mai multa atentie atunci cand face ceva gresit decat atunci cand face ceva bun si frumos. Lauda comportamentul pozitiv, chiar daca e vorba de lucruri marunte – cum ca si-a spalat canuta sau si-a lasat pantofii la intrare.
3. Foloseste-te de reguli si de rutina. Creeaza un set de reguli pentru ca piciul tau sa stie exact ce astepti de la el si ce nu ar trebui sa faca niciodata. De exemplu, “Toata lumea sta la masa pana cand se mananca tot din farfurie” sau “Hainele trebuie puse in dulap si nu aruncate la intamplare prin casa”.
4. Rugamintile tale trebuie sa fie scurte si la obiect. Parintii se supara atunci cand copiii nu fac ce li s-a cerut. Si atunci, incep sa le tina predici lungi de jumatate de ora: “Nu ti-am mai zis deja de trei ori pana acum… de ce nu ma asculti niciodata… de ce trebuie sa trecem iar prin asta… macar o data vreau sa te vad si eu pe tine facand cutare lucru…” – mai bine renunti la poliloghie si ii spui simplu: “Ai intrat in casa cu pantofii murdari – descalta-te, te rog”. Reaminteste-i regula casei printr-o propozitie: “Intodeauna ne descaltam inainte sa intram in casa.” Si, eventual, mai adreseaza-i un indemn scurt: “Haide, scoate-ti pantofii”. Foarte posibil sa obtii rezultate mai bune cu o astfel de abordare.
5. Arata-i cum iti poate fi de ajutor. Cel mai des, copiii aud cuvinte negative de genul “nu ai voie”, “nu acum”, “termina cu asta”, “gata”. Problema cu aceste remarci e ca invata copiii ce sa NU faca, dar nu si ce asteptari ar avea parintii de la ei. Copiii chiar si-ar dori sa le fie de ajutor parintilor si sa primeasca laude si sa se simta apreciati – ofera-le ocazia asta. De exemplu, in timp ce gatesti copilul vine si-si intinde jucariile pe jos in bucatarie. In loc sa-l certi si sa-i spui ca nu are voie sa se joace acolo, recomanda-i sa isi puna jucariile pe masa, ca tu sa iti poti face treaba si sa-l poti vedea si pe el cum se joaca. Un copil care rupe flori poate fi invatat cum sa rupa buruienile si sa ajute astfel florile frumoase sa aiba mai mult loc sa creasca.
6. Nu ceda la smiorcaieli. Altfel, copilul va sti ca parintele poate fi manipulat si va apela foarte des la acest truc. Invata-l ca esti dispusa sa ii asculti dorintele, dar doar daca si le exprima frumos, nu prin plansete. Si, din moment ce copilului ii ceri sa comunice in mod civilizat, ofera-i propriul tau exemplu si nu ridica vocea in timp ce ii vorbesti.
7. Asigura-l ca tu intodeauna vorbesti serios. Tine-te de cuvant intodeauna: daca il chemi pe copil la masa si el nu vine, du-te dupa el si ia-l de mana. Daca nu faci asta, se va obisnui sa vina mereu la masa abia dupa ce il chemi a cincea sau a saptea oara.
8. Copiii invata cel mai bine din consecinte si nu din predici. De exemplu, daca dimineata leneveste in pat si nu ajunge la timp la scoala, lasa-l sa intarzie la prima ora. Cel mai probabil, va fi certat de profesor si va invata lectia punctualitatii pe propria lui piele.
9. Fii un model pozitiv pentru copilul tau. Daca tu te porti frumos si politicos cu alti oameni, copilul iti va imita comportamentul. La fel, daca tu te plangi in fiecare zi ca trebuie sa faci curatenie si sa speli vasele, atunci nu te astepta ca micutul sa isi stranga jucariile sau hainele fara sa se lamenteze. Nimeni nu e perfect, iar daca vreodata faci o greseala in fata copilului, recunoaste-ti fapta, cere-ti scuze pentru ea si arata-i ca intotdeauna se poate invata din greseli, astfel incat data viitoare sa fie mai bine.
“De cate ori ti-am zis sa nu mai intri in casa incaltat cu pantofii de strada? Uite cum ai murdarit covorul! De ce nu poti sa ma asculti niciodata?” – totul spus pe un ton ridicat si amenintator. Iti pare familiara scena asta?
Interesant e ca adultii tipa mult mai des la copii decat tipa unii la ceilalti. Ce ii face pe parinti sa creada ca e mai bine sa tipe la copii decat sa gandeasca rational si sa aiba o reactie mai controlata?Pur si simplu, unii parinti considera ca, tipand la copii, acestia vor pricepe ca au facut ceva gresit si astfel vor invata sa fie mai ascultatori data viitoare, pentru a nu-i mai supara. In plus, copiii sunt invatati sa respecte parintii si sa stie“cine e seful“.
Furia, insa, nu e cea mai potrivita reactie atunci cand esti implicat intr-o situatie tensionata, conflictuala. E adevarat ca adultii trebuie sa fie mai autoritari, iar copiii trebuie sa-i respecte, insa tipatul nu antreneaza respect.
Iata ce invata copiii, de fapt, atunci cand parintii tipa la ei:
Adultii nu vorbesc serios decat dupa ce incep sa tipe
Invata ca e in regula sa tipe si ei ca raspuns la tipat
Invata ca e in regula sa tipe si ei la alte persoane atunci cand nu le convine ceva
Invata sa ignore cererile facute pe un ton calm si civilizat
Invata ca ei nu merita sa li se vorbeasca pe un ton calm
Invata ca tipatul, in general, este o metoda buna de a te elibera de probleme
Consecintele tipatului la copii sunt ca micutii dezvolta, de cele mai multe ori, o teama fata de parintele care ii agreseaza verbal, devin mai retrasi si nesiguri pe ei.
Toate acestea nu inseamna ca parintele nu ar trebui sa fie autoritar si sa nu ridice niciodata vocea la copil. Copiii trebuie educati, bineinteles, dar exista si alte metode, infinit mai bune decat tipetele.
1. Fa-ti copilul sa se simta iubit. Chiar daca ai un copil obraznic, care nu te asculta aproape niciodata, nu te arata tot timpul nemultumit de el. Cand ai sa-i reprosezi ceva, normal ca trebuie sa i-o spui, dar mai si lauda-l cand e cazul. Incearca sa construiesti o relatie bazata de iubire, respect si incredere: in definitiv, e copilul tau si il iubesti. Nu te baza pe faptul ca, in sinea lui, el stie ca e iubit, ci arata-i asta in fiecare zi, printr-o imbratisare, un pupic, o vorba buna.
2. Acorda-i atentie. Pentru copii, atentia parintilor este esentiala, vitala, e lucrul cel mai de pret. Daca nu pot obtine atentia prin lucruri bune, unii vor incerca sa o primeasca prin tot felul de obraznicii. E mai bine ca parintele sa tipe la tine, sa te certe, sa se supere, decat sa nu te bage deloc in seama – gandesc cei mici. Ai grija sa nu ii acorzi mai multa atentie atunci cand face ceva gresit decat atunci cand face ceva bun si frumos. Lauda comportamentul pozitiv, chiar daca e vorba de lucruri marunte – cum ca si-a spalat canuta sau si-a lasat pantofii la intrare.
3. Foloseste-te de reguli si de rutina. Creeaza un set de reguli pentru ca piciul tau sa stie exact ce astepti de la el si ce nu ar trebui sa faca niciodata. De exemplu, “Toata lumea sta la masa pana cand se mananca tot din farfurie” sau “Hainele trebuie puse in dulap si nu aruncate la intamplare prin casa”.
4. Rugamintile tale trebuie sa fie scurte si la obiect. Parintii se supara atunci cand copiii nu fac ce li s-a cerut. Si atunci, incep sa le tina predici lungi de jumatate de ora: “Nu ti-am mai zis deja de trei ori pana acum… de ce nu ma asculti niciodata… de ce trebuie sa trecem iar prin asta… macar o data vreau sa te vad si eu pe tine facand cutare lucru…” – mai bine renunti la poliloghie si ii spui simplu: “Ai intrat in casa cu pantofii murdari – descalta-te, te rog”. Reaminteste-i regula casei printr-o propozitie: “Intodeauna ne descaltam inainte sa intram in casa.” Si, eventual, mai adreseaza-i un indemn scurt: “Haide, scoate-ti pantofii”. Foarte posibil sa obtii rezultate mai bune cu o astfel de abordare.
5. Arata-i cum iti poate fi de ajutor. Cel mai des, copiii aud cuvinte negative de genul “nu ai voie”, “nu acum”, “termina cu asta”, “gata”. Problema cu aceste remarci e ca invata copiii ce sa NU faca, dar nu si ce asteptari ar avea parintii de la ei. Copiii chiar si-ar dori sa le fie de ajutor parintilor si sa primeasca laude si sa se simta apreciati – ofera-le ocazia asta. De exemplu, in timp ce gatesti copilul vine si-si intinde jucariile pe jos in bucatarie. In loc sa-l certi si sa-i spui ca nu are voie sa se joace acolo, recomanda-i sa isi puna jucariile pe masa, ca tu sa iti poti face treaba si sa-l poti vedea si pe el cum se joaca. Un copil care rupe flori poate fi invatat cum sa rupa buruienile si sa ajute astfel florile frumoase sa aiba mai mult loc sa creasca.
6. Nu ceda la smiorcaieli. Altfel, copilul va sti ca parintele poate fi manipulat si va apela foarte des la acest truc. Invata-l ca esti dispusa sa ii asculti dorintele, dar doar daca si le exprima frumos, nu prin plansete. Si, din moment ce copilului ii ceri sa comunice in mod civilizat, ofera-i propriul tau exemplu si nu ridica vocea in timp ce ii vorbesti.
7. Asigura-l ca tu intodeauna vorbesti serios. Tine-te de cuvant intodeauna: daca il chemi pe copil la masa si el nu vine, du-te dupa el si ia-l de mana. Daca nu faci asta, se va obisnui sa vina mereu la masa abia dupa ce il chemi a cincea sau a saptea oara.
8. Copiii invata cel mai bine din consecinte si nu din predici. De exemplu, daca dimineata leneveste in pat si nu ajunge la timp la scoala, lasa-l sa intarzie la prima ora. Cel mai probabil, va fi certat de profesor si va invata lectia punctualitatii pe propria lui piele.
9. Fii un model pozitiv pentru copilul tau. Daca tu te porti frumos si politicos cu alti oameni, copilul iti va imita comportamentul. La fel, daca tu te plangi in fiecare zi ca trebuie sa faci curatenie si sa speli vasele, atunci nu te astepta ca micutul sa isi stranga jucariile sau hainele fara sa se lamenteze. Nimeni nu e perfect, iar daca vreodata faci o greseala in fata copilului, recunoaste-ti fapta, cere-ti scuze pentru ea si arata-i ca intotdeauna se poate invata din greseli, astfel incat data viitoare sa fie mai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)