Disciplina - un subiect controversat

Disciplina copilului, un subiect controversat...Exista momente in care oricare parinte se intreaba cu oarecare disperare: cum sa il fac sanu mai planga in public, cum sa-l fac sa inteleaga ca nu se poate...cum pot sa nu ma enervez cand vad ce crize face de parca acasa nu are nici o jucarie??? Intrebari peste intrebari la care nu crezi ca o sa-ti poti raspunde... si totusi...iata sfatul de la Desprecopii :)

Ce este de facut cand ce vrea copilul nu se poate ?

Ce este de facut oare cand micutul tau incepe sa urle ca el vrea acea jucarie, acel "ceva" pe care si-l doreste ?? cu siguranta ca ati asistat la o scena de genul asta chiar daca nu s-a intamplat si la dumneavoastra in familie, chiar spui in gand : "ce bine ca am stiut sa-mi educ copilul sa nu-mi faca mie asta..." si te trezesti peste 2 zile ca-ti face acelasi gen de criza si tie si te intrebi pana unde naivitatea ta sa-ti imaginezi ca asta se intampla numai altora..., evident celor care nu sant "in stare" sa-si educe copilul...si-ti dai seama ce nedrept esti cand te arunci sa judeci...

"Mama urla la copil sa taca si-l ameninta sau chiar il palmuieste, in timp ce copilul nu vrea sa renunte la jucaria pe care a pus mana, plange in hohote si urla ca el "vlea si vlea", se tavaleste pe jos....lumea se aduna si se aud sfaturi : "de ce doamna nu-i luati jucaria?", "de ce nu-i trageti o bataie buna sa stie cine-i seful?" , "asta se intampla cand nu stii sa-ti educi odrasla, tinerii din ziua de azi nu mai stiu sa faca nimic ca lumea"...si tie iti vine sa intri in pamant de rusine....ce-i oare de facut ca acest gen de manifestare sa ramana un caz singular ??

Incearca sa-i explici ca plecati in oras dar nu poti sa-i cumperi nimic acum ci doar peste o saptamana, ca are destule jucarii si ca daca este cuminte poate sta afara mai mult, sau poate primii un biscuit in plus, etc...



Parintilor li se reproseaza ca sunt prea toleranti, ca-si rasfata prea mult copii, ca nu le-au interzis adesea ceea ce trebuia interzis....nestiind ce-i acel "nu este voie, nu trebuie, etc adica marele "NU", copii cresc cu impresia ca toata lumea e a lor si orice se poate, numai sa zica "vreau". Nerefuzandu-le nimic unii parinti nu realizeaza ce impact va avea primul refuz din afara asupra unui copil care nu stie ce insemna un banal (sau nu) "NU". Acesti copii vor avea dificultati de integrare in societate, incepand cu prima intrare in colectivitate si continuand cu viata zilnica.
A permite sau nu, a disciplina este ceva absolut normal pentru educatia unui copil

A permite sau a disciplina este ceva absolut normal si poate da unui copil stabilitatea de care are atata nevoie, el stie la ce sa se astepte de la societate si de la parintii sai. A permite sau nu ceva nu insemna a-ti stresa copilul ci doar inseamna ca el va invata ca exista si lucruri care nu se pot obtine si ca societatea are reguli dupa care se conduce, ca exista limite in toate...la fel de importanta este o atitudine liniara in comportamentul parintilor, inconsecventa nu face decat sa deruteze copilul si sa-l faca sa-si piarda increderea in parinti..



 
Exemplul de acasa este hotarator

Atentie insa la ceea ce faceti voi in casa, daca urlati unul la altul, daca tipati la partener sau la copil, acesta nu va intelege ce vrem de la el si mai ales, cum vrem ceva ce noi nu facem...mai ales ca micii impielitati profita din plin de inconsecventa voastra.

Daca intr-o zi nu-ti lasi copilul sa faca ceva iar ziua urmatoare-l lasi, vei crea o imensa confuzie in mintea lui...el nu va stii cand poate si cand nu poate sa faca ceva...drept pentru care fiti consecventi iar daca se schimba ceva, explicati si de ce s-a schimbat situatia...

Deci daca iti face o criza in plina strada nu-l certa si mai tare sau nu tipa la el...incearca sa-i distragi atentia sau promite-i o rasplata in cazul in care este cuminte iar cand ajungeti acasa stati de vorba cu el si explicatii de ce a-ti procedat asa. El nu-si da oricum seama ce senzatie starneste prin comportamentul lui, emotiile pe care le incearca sunt infricosatoare pentru el si mai ales nu intelege ce se intampla cu el...de aceea este foarte important sa-i explicati intotdeauna cum stau lucrurile...si cel mai important lucru este ca dumneavoastra sa nu va enervati, sa va tineti firea, chiar daca asta nu-i un lucru usor si daca va doriti sa izbucniti si dumneavoastra intr-o criza de isterie...ganditi-va caun copil nu poate fi ajutat sa inteleaga ceva tipandu-se la el...

Modelul comportamental al parintilor este decisiv pentru ca de aici porneste fundamentul viitoarei comportari in societate a copilului dumneavoastra. Ganditi-va ca daca dumneavoastra evitati sau nu disciplinati micul tiran, acesta va fi disciplinat automat la intrarea in societate si nu-i va fi usor, societatea n-o va face cu dragostea, intelegerea, corectitudinea si blandetea dumneavoastra ....deci il feriti de multe tensiuni si frustrari.







Cum actionam in situatii specifice?

Desigur, nu este intotdeauna suficient sa privesti lucrurile din perspectiva copilului. Situatiile concrete, presupun masuri particulare pe care parintii trebuie sa le ia, in functie de natura problemelor de disciplina. Experienta arata ca exista reguli pe care daca un parinte le respecta are sanse mai mari sa isi disciplineze copilul neastamparat decat daca lasa totul la voia intamplarii.

sursa 

Educa-ti copilul pentru a nu deveni rasfatat

Multor parinti le este greu sa-si refuze copilul si se straduiesc sa-i indeplineasca orice dorinta, uneori chiar inainte sa fie exprimata. Dar a fi un parinte bun nu inseamna a ceda mereu in fata copilului.

Totusi, atunci cand copilul mai creste, mama trebuie sa invete sa faca diferenta iintre ceea ce este intr-adevar important pentru copilul ei si ceea ce el face pentru propria comoditate sau placere.


Parinti prea ingaduitori


Copiii nu se nasc rasfatati, dar devin cand adultii din preajma lor (parinti, bunici) sunt prea permisivi si mereu dispusi sa le satisfaca toate dorintele. Daca parintii nu stabilesc niste reguli si limite clare, copilul va intelege ca el detine puterea iin familie si, drept urmare, se va comporta ca un conducator.


Va pretinde sa i se faca imediat pe plac, iar daca vreunul dintre "supusi" va indrazni sa se opuna, micul tiran va protesta cu crize de nervi, tipete, agresivitate verbala sau chiar fizica. De ce sunt unii parinti prea ingaduitori cu copiii lor? Deoarece confunda nevoile copilului cu dorintele lor.


Copilul trebuie sa manance, de acord, dar nu ce si cand vrea el. Are nevoie si de jucarii, dar nu de cutii iintregi de masinute, tractoare, mingii sau papusi. A-l iubi inseamna sa raspunzi nevoilor sale, si nu sa-i oferi tot ce-si doreste.


Pe undeva, este firesc, dar nu si corect sa-ti doresti sa-i oferi odorului tau tot ce tu nu ai avut in copilarie. Procedand astfel insa, ii faci rau si lui, si tie. Daca nu intervii la timp, copilul va avea probleme la gradinita si la scoala. Ceilalti copii il vor evita din cauza ca va fi prea egoist si ca va incerca sa-i conduca.


Si, retineti un aspect important: un copil rasfatat, care a fost invatat sa obtina totul prea usor, fara pic de efort, nu este un copil pregatit cu adevarat pentru viata.

Calea de mijloc - iubire fara rasfat


Cum ar trebui sa procedezi ca sa nu-ti transformi copilul iintr-un mic monstru capricios si obraznic?

Parintii au dreptul si chiar responsabilitatea de a-i stabili copilului anumite reguli si limite rezonabile, adaptate varstei si capacitatii sale de iintelegere. De asemenea, modul prin care il convingi sa respecte regulile trebuie ales tot in functie de varsta lui.


Pe un copil de 2 ani nu-l poti disciplina cu vorbele, insa joaca poate da rezultate bune. La varsta de 4-5 ani, cand deja iintelege mai multe, cuvintele au un oarecare efect asupra lui, dar nu uita ca judecata sa este iinca departe de a fi matura.

Sarcina ta este sa-i oferi jucarii, carti, creioane colorate, sarcina lui este sa le foloseasca. Chiar daca te joci zilnic cu el cateva ore, asta nu inseamna ca trebuie sa devii tovarasul lui de joaca permanent. Fa-l sa inteleaga ca nu iintotdeauna poti petrece cu el mult timp. Uneori esti ocupata, nu ai chef sau te simti rau si atunci trebuie sa se joace singur, fara sa te deranjeze la fiecare 5 minute.


Dorintele copilului (de exemplu, mai mult timp pentru joaca sau o poveste in plus seara la culcare) nu trebuie sa fie mai importante decat nevoile adultilor. Le vei satisface numai daca poti, in functie de timpul pe care il ai la dispozitie.

Nu te simtii vinovata ca nu poti petrece prea mult timp cu el. Milioane de mame (si tati) din intreaga lume sunt in aceeasi situatie - muncesc 8-12 ore pe zi si isi vad copilul abia seara tarziu. Jucariile si hainele nu vor inlocui asta. Incearca doar ca putinele momente pe care le petreceti impreuna sa fie pline de caldura, iubire si atentie.


Este copilul tau rasfatat? Daca, vrei-nu vrei, esti de acord cu mai mult de 4-5 dintre afirmatiile de mai jos, concluzia este clara: copilul tau e rasfatat.


1. Nu te asculta niciodata cand iii ceri sa faca un anumit lucru.

2. Nu respecta regulile stabilite iin casa si nu-ti accepta sugestiile.

3. Indiferent de situatie, vrea sa fie iin centrul atentiei. Intrerupe iin mod regulat conversatiile adultilor, iar cand aveti musafiri nu puteti sta o clipa linistiti.

4. Protesteaza ori de cate ori iii interzici ceva.

5. Insista, uneori cu plansete si tipete, sa obtina imediat ce vrea. Intr-un final cedezi si ii faci pe plac.

6. Eviti sa-l iei la cumparaturi sau sa iesi undeva impreuna cu el pentru ca atunci cand nu-i faci pe plac sau nu-i cumperi ceea ce vrea face "crize de nervi": se tranteste pe jos, bate din picioare, tipa, plange.

7. Nu vrea sa se joace singur mai mult de 5 minute si te solicita pentru orice fleac.

8. Le cere excesiv de multe celor din jur si incearca sa-i controleze.

sursa